O zi in Venetia si buget de vacanta

de Travel Hunters
0 comentariu

Auzisem multe pareri despre Venetia si in principiu acestea se imparteau in doua categorii: pe de-o parte erau cei care spuneau ca Venetia este superba si visau la momentul in care se vor reintoarce sa strabata frumoasele canale, iar de cealalta parte erau cei care se plangeau ca nu le-a placut deloc din cauza preturilor foarte mari, aglomeratiei si / sau din cauza canalelor care miroseau neplacut.

Noi am vrut sa vedem cu ochii nostri cum e, si pentru ca nu stiam in ce tabara vom ajunge sa fim, am zis sa includem vizita Venetiei intr-o vacanta mai mare in care sa vizitam mai multe atractii din nordul italiei, asa ca i-am oferit Venetiei doar o zi.

Ne facusem temeinic temele de acasa, am rezervat biletele de tren cu 3 luni inainte, ne documentasem despre obiectivele turistice si istoria lor, despre costul unui vaporetto, si despre ce si unde putem manca bun si la un pret decent, insa oricat ai planifica acasa, sentimentul cand ajungi acolo nu se compara cu nimic, dar sa incepem cu inceputul:

Cum am ajuns in Venetia

Calatoria noastra a inceput in Milano, despre care am scris un articol separat aici, iar a doua zi, dis de dimineata la ora 6:34 eram deja in tren si porneam catre Venetia.

Ne-am luat biletele de tren de pe site-ul omio.com cu 3 luni inainte de plecare, dupa ce analizasem si constatasem ca daca le iei in aceeasi luna pretul s-ar fi scumpit asa ca am platit 60 de euro pentru 2 persoane dus – intors, la clasa a 2-a, in loc de 88 de euro cat ne-ar fi costat daca le luam cu cateva zile inainte.

Trenul a fost unul modern, elegant, curat, ne-a placut aranjarea scaunelor, ca n-a fost nevoie sa stam fata in fata cu alti pasageri, ca era dotat cu prize si inclusiv cu LCD-uri pe care puteam vedea ce statie urmeaza, iar daca adormeam, eram linistiti ca nu aveam cum sa ratam coborarea pentru ca inaintea fiecarei statii anuntau si audio, iar statia Venetia Santa Lucia era oricum cap de linie.

La 8:59 trenul a oprit in statie si fara sa ne uitam pe vreo harta sau dupa turisti am mers pe unde am vazut cu ochii.

Ce am facut o zi in Venetia

Pe tren am avut la noi cate 2 sandwich-uri pregatite de acasa, asa ca, atunci cand am ajuns in Venetia, eram deja pregatiti de explorat.

In primele 2 ore am cercetat fiecare straduta ce ne-a iesit in cale, curiosi ca niste copii de ceea ce urma sa vedem, iar de multe ori, acele stradute ajungeau in fata unei usi, pod sau se infundau intr-un canal.

Partea aceasta cu hoinareala pe stradute la intamplare putem spune ca ne-a placut cel mai mult. Erau strazi pe care nu ne intersectam cu nimeni sau rar mai dadeam de vre-un localnic sau cativa turisti ratacind la fel ca noi.

 

La un moment dat am ajuns pe “strada principala” si am urmat cursul turistilor pana am ajuns la podul Rialto.

Ca o paranteza, eu imi imaginam ca in Venetia, pe marginea Grand Canalului exista un fel de trotuar si putem merge de-a lungul lui, ei bine, nu exista. Se merge pe stradute paralele si mai exista din cand in cand, pe dupa o cladire, cate un pod care traverseaza marele canal, iar pe aceste stradute este lumea de pe lume, si de-o parte si cealalta a stradutelor sunt terase si tot felul de magazine.

Apropo de magazine, pe stradutele acestea “centrale” am vazut multe magazine cu haine la 10 euro si multe din ele foarte frumoase, aviz amatoarelor. Mie mi-au atras atentia vreo 3 articole vestimentare, insa am zis ca o sa intru la intoarcere sa le probez si sa mi le iau ca sa nu umblu cu sacosile dupa mine atatea ore, dar la intoarcere ne-am intors pe alte stradute 🙁 aia e, cu alta ocazie.

Sa ne intoarcem insa la Podul Rialto, care este asaltat de turisti care incearca sa imortalizeze un selfie decent de pus pe net, insa, daca vrei niste poze faine, demne de Instagram, vezi ca exista un loc pe partea dreapta (de cum vii de la gara in jos spre Piata San Marco) ce nu este asa asaltat de turisti, si culmea, de acolo ies cele mai bestiale poze cu celebrul pod.

 

Dupa pozele de rigoare cu podul Rialto, ne-am indreptat catre Piazza San Marco care ni s-a parut grandioasa, mult mai frumoasa decat ne-o puteam imagina.

Dupa ce am admirat Turnul cu Ceas din Piazza San Marco (Torre dell’Orologio), Bazilica San Marco si Campanile di San Marco, adica clopotnita bazilicii, ne-am adapostit la umbra Palatului Dogilor, pe o banca si am ascultat cuminti ghidul audio al pietei si descrierile acestor capodopere arhitecturale ce ascund atata istorie. Istoria lor o voi povesti intr-un alt articol dedicat, altfel acest articol ar iesi kilometric.

 

Ghidul audio nu ne-a costat nimic. Il gasesti si tu gratuit pe App Store sau Google Play, se numeste Rick Steves Audio Europe. Dupa ce descarci aplicatia, la “Find Tours & Interviews” selectezi “Italy (Venice, Florence, Rome)” si gasesti acolo mai multe ghiduri audio despre Venetia.

Dupa aceasta pauza bine meritata in care ne-am culturalizat, am pornit inapoi spre stradutele principale pentru a merge sa mancam.

Dupa cum spuneam si la inceput, ne facusem temele de acasa, asa ca ne-am dus la sigur si am mancat la Spontini – Venezia, noi fiind indragostiti de aceasta pizza celebra in Milano, dar care, spre surprinderea noastra, nu este la fel de celebra si in randul turistilor ce viziteaza Venetia. In mijlocul zilei, pe strada principala fiind (adresa exacta: Strada Nova, 3843, 30121 Venezia VE), pizzeria era aproape goala.

La Spontini am comandat o felie de Pizza Margherita pe care am gasit-o la oferta cu un pahar de Aperol Spritz la doar 5 euro de persoana, am servit apoi fiecare cate un desert, eu Red Velvet, iar Razvan un Profiterol si un Espresso, iar la sfarsit totul ne-a costat 17 euro.

 

Acum ca ne refacusem fortele, eram pregatiti sa vizitam si insula Burano, asa ca, in jurul orei 14:00, am pornit spre Vaporetto linia 12, iar dupa alte 45 de minute ne aflam pe colorata insula Burano, despre care am povestit mai multe in acest articol.

O calatorie cu Vaporetto costa 7,5 euro / persoana / sens, deci dus-intors  pentru amandoi ne-a ajuns 30 de euro.

La intoarcerea din Burano, ne-am mai plimbat o ora pe stradutele frumoasei Venetii si apoi ne-am odihnit pe treptele din fata garii, bucurandu-ne de soarele de la apus care lumina atat de frumos cladirile din fata noastra.

 

La ora 20:00 am luat trenul de intoarcere, iar dupa o zi de cutreierat Venetia in lung si in lat, dupa 21 de kilometrii facuti la pas, am concluzionat ca Venetia este frumoasa, este unica, ne-a placut si sigur o vom mai vizita, mai ales ca nici nu ne-a costat atat de scump.

La sfarsit, tragand linie, bugetul acestei calatorii a fost de 64 de euro / persoana.

Bugetul desfasurat arata asa

ActivitateSuma cheltuita
Tren Milano – Venetia/Venetia – Milano60 euro/2 pers
Masa in Venetia17 euro/2 pers
Vaporetto Venetia – Burano/Burano – Venetia30 euro/2 pers
Suveniruri Venetia si Burano16 euro
Alte cheltuieli (apa, toaleta, etc)5 euro
Total 128 euro/2 persoaneTotal 64 euro persoana

Poate te intereseaza si...

Scrie un comentariu

Acest site web foloseste cookie-uri pentru a va imbunatati experienta. Vom presupune ca sunteti de acord cu asta, dar puteti renunta daca doriti. Accept Citeste mai mult