Istoria Venetiei – Nastere, Expansiune, Decadenta si Declin

de travelhunters
0 comentariu

Cred ca daca vrei sa vizitezi Venetia, este important sa stii dinainte cate ceva despre istoria ei pentru a o putea simti si intelege mai bine. Dincolo de podurile frumoase, cladirile grandioase si plimbarile cu gondola, Venetia are o poveste unica si fascinanta.
Este orasul care s-a nascut din apa, si din mlastina a reusit sa ajunga cea mai mare putere navala a Europei, cel mai frumos oras, mai apoi republica si chiar sa se extinda dincolo de granitele sale. Dar sa o luam cu inceputul:

Orasul care s-a nascut din mare

Istoria acestei lagune incepe dupa ultima Era Glaciara, cand Europa a inceput sa se dezghete, iar apele marine au inaintat spre uscat. Astfel, Marea Adriatica a inundat tarmul peninsulei, iar sedimentele raurilor care alimentau marea, au compensat campia de coasta care s-a scufundat, formand astfel dune de nisip, balti, terenuri noroioase si mlastini sarate.

Mii de ani, acest petec ce demult fusese pamant, a fost aproape nelocuit, doar cativa pescari saraci si-au gasit refugiul aici. Abia in prima jumatate a secolului al V-lea d.H., laguna a inceput sa fie populata, cand in fata hoardelor barbare, o parte din populatia de pe continent a cautat scapare in insulele din laguna, care, fiind greu accesibile, le ofereau siguranta.

Devenind refugiu pentru un numar tot mai mare, populatia stabilita aici si-a intemeiat propriul oras-stat. Conform istoricilor, data oficiala a intemeierii este 25 Martie, anul 421. Numele orasului provenind de la poporul Veneti, primii oameni care au venit in laguna, si care proveneau din regiunea care astazi poarta numele Veneto.

Insulele Rialto, care aveau sa devina centrul orasului, dar si celalalte insule din imprejurul acestora, erau pline de apa, sedimente si noroi. Intrucat nu aveau sol suficient de tare si nici suprafata suficienta pentru a sustine numarul mare de oameni care s-au refugiat aici, a fost necesar sa fie desecate si extinse printr-un sistem primitiv de recuperare a uscatului din mare. Locuitorii au sapat niste canale pentru barci si au intarit tarmurile, pregatind insulele pentru construirea de locuinte. Podurile inaltate peste canale au usurat traficul pietonal de la o insula la alta, iar canalele au devenit strazile venetienilor.

Chiar si cu tarmurile astfel intarite, pamantul tot nu era suficient de tare pentru a putea construi fundatiile cladirilor, astfel ca singura modalitate pentru localnici, a fost sa-si inalte fundatii din pari de lemn infipti in namol. Acelasi principiu de acum aproape 1600 ani, este folosit si astazi penru aproape tot orasul. Toate cladirile si pietele pe care le putem admira in Venetia, inclusiv Palatul Dogilor, Piata San Marco, sau minunatele biserici, sau cladiri monument, sunt construite pe aceasta padure de busteni infipti in solul malos imbibat de apa.

Ca sa iti faci o idee cam cum arata toata aceasta inginerie, iata un filmulet care explica asta mult mai bine decat as putea explica eu in cuvinte:

Noii localnici au fost nevoiti sa se adapteze noii vieti si din punct de vedere al mestesugurilor. Neavand pamant arabil, sau conditii prielnice de crescut animale, sursa lor de subzistenta si-au gasit-o tot in mare. Astfel, venetienii au inceput sa faca comert cu peste, crustacee, dar si cu sare extrasa tot din mare, punand astfel bazele ascensiunii economice a orasului, construind porturi de unde corabiile plecau incarcate cu bogatiile marii si se intorceau pline de lemn, piatra, cereale, miere, si alte lucruri necesare.

Expansiunea unei republici

Datorita pozitiei sale, Venetia a fost ferita de razboaiele si intrigile de pe continent, asa ca s-a bucurat de o situatie neobisnuita. Fiind un mic ducat independent, intre doua mari imperii, venetienii au putut sa-si indrepte atentia catre est, catre pietele pline de bogatie ale Constantinopolului. Asa a luat nastere marele imperiu comercial al Republicii Venetiene.

Dezvoltarea Venetiei nu ar fi fost posibila fara o organizare politica excelenta. Pentru a inlatura rivalitatile dintre cele mai influente familii, in anul 726, se pun bazele guvernarii Dogilor. Sistemul de alegere al Dogelui era unul foarte complicat tocmai pentru a nu putea fi influenat prin tentative de coruptie, iar puterea Dogelui era limitata de membrii Marelui Consiliu. Dogele (adica Ducele) era ales pe viata, insa functia sa nu era ereditara.

Prin secolul al X-lea, Venetia era deja o putere navala importanta ce reusise sa scape de amenintarea piratilor, venetienii devenind astfel pe langa buni navigatori, si luptatori iscusiti, iar in schimbul ajutorului militar si al apararii intereselor in Mediterana, imparatii bizantini, le-au acordat acestora privilegii comerciale, precum scutiri de taxe, propriul cartier in Constantinopol si multe alte beneficii.

Venetia evoluase enorm. Navele plecau de pe tarmul ei pline cu articole de sticlarie si articole textile de lux, precum dantela, brocart, damasc si catifea, si se intorceau din Vest pline cu arme, cai, chihlimbar, blanuri, lemn de constructie, lana, miere, ceara si sclavi. De la musulmani navele soseau  pline cu aur, argint, matase, condimente, bumbac, vopsele, fildes, parfumuri si multe alte produse.

Pe acest fond al prosperitatii, venetienii s-au transformat din simpli pescari in cei mai mari si mai bogati comercianti. Casele simple de lemn au fost inlocuite cu palate de piatra, caramida si marmura. Centrul comercial venetian, Piata Rialto, devenise centrul financiar al lumii. Aici, europenii gaseau cele mai exotice marfuri si tot aici s-au scos primele emisiuni monetare locale de aur, ca mai apoi sa se dezvolte primele banci: Banca di Venezia, Banca di Rialto si Banco del Giro, tot aici a aparut prima data notiunea de credit, iar banii din hartie au inlocuit banii din aur.

Cea mai mare putere navala a Europei

Prosperitatea si numarul tot mai mare al venetienilor din Constantinopol incepuse insa sa deranjeze bizantinii, astfel incat in noaptea din 11-12 Martie 1171, imparatul Manuel I a ordonat arestarea tuturor venetienilor din imperiu si confiscarea averilor lor. Ceea ce a atras dupa sine razbunarea Venetienilor si participarea acestora in a IV-a Cruciada.

Cruciada a fost doar un pretext prin care s-au folosit de toti aliatii participanti pentru a putea sa-si duca la indeplinire planul de razbunare si sa cucereasca in cele din urma Constantinopolul, plan ce era impotriva cruciatilor si care le-a adus si excomunicarea din partea Papei. Acest lucru nu i-a interesat, venetienii urmarindu-si propriul interes pana la capat.

Republica Venetia in secolele XV -XVI: https://en.wikipedia.org/wiki/Republic_of_Venice

De pe urma jafului din Constantinopol au obtinut un profit imens, iar o parte a prazii au expus-o public pe fatada Bazilicii San Marco, printre care cei 4 cai de bronz poleiti cu aur si statuia din porfir a celor patru tetrarhi.

Venetia nu s-a multumit cu bogatiile aduse din Constantinopol. Ea si-a extins imperiul comercial si a ajuns sa controloze o mare parte din coasta Marii Adriatice si sa-si creeze colonii pe tarmul Marii Negre, Marii Egee, Grecia, Egipt, Siria, Palestina, Cipru si Creta, devenind cea mai mare putere navala a Europei.

Decadenta si declin

Dupa anul 1347, Venetia intra insa pe o panta descendenta. Acesta a fost anul in care ciuma, adusa de marinari din Orient, facea ravagii in Europa iar 60% din populatia Venetiei moare din cauza “mortii negre”.

Dupa un secol, in anul 1453, Constantinopolul, orasul care le-a adus atata prosperitate venetienilor, a fost asediat de turci.

Pentru a-si pastra legaturile comerciale, venetienii au incercat sa se imprieteneasca cu otomanii, insa au ajuns in cele din urma sa se alature coalitiei “Liga Sfanta” si sa-i invinga pe turci in batalia navala de la Lepanto, ca mai apoi, sa reia iar relatiile cu otomanii, insa relatiile n-au mai fost niciodata atat de favorabile republicii precum au fost odata. Declinul era aproape.

In 1497, portughezii, in frunte cu comandantul Vasco da Gama, au descoperit calea maritima spre India, ceea ce a reprezentant o mare pierdere pentru negustorii musulmani care controlasera pana atunci traseele comerciale din Oceanul Indian, dar si pentru Venetia care detinea pana atunci suprematia comertului naval ce lega orientul de Europa, transformandu-se astfel din “poarta a Orientului” intr-un port intermediar oarecare, iar Venetia a inceput treptat sa cada in ruina.

Astfel ca in momentul in care Napoleon a pornit spre Italia pentru a impune idealurile sale revolutionare, Venetia mai avea doar aproximativ 20 de corabii, si acelea intr-o stare deplorabila. In plus, Venetienii nu s-au sinchisit de amenintarile lui Napoleon si asta pentru ca erau in toiul Carnavalului si nu realizau ca traiau ultimele clipe fara inhibitii, ultimele clipe de placeri, decadenta, exces si independenta. Pentru Napoleon, Venetia a fost o prada usoara.

Frumoasa republica incepuse astfel sa aiba o soarta similara curtezanelor ei mai putin fericite. Dupa ce a praduit-o de tot aurul din trezoreria Bazilicii San Marco, tot argintul din biserici, de opere de arta, de leii de pe stalpii din Piata San Marco si de cei patru cai de pe Bazilica, ca o ultima umilinta, Napoleon a folosit-o drept moneda de schimb in Tratatul de la Campo Formio, cedand-o Austriei si fiind anexata Italiei abia in anul 1866.

Toata aceasta istorie bogata sta inca marturie pe stradutele Venetiei. O vezi pe zidurile cladirilor macinate de timp, in eleganta palatelor dezvelite pana la caramida, peste canale, bazilici si piete, in apa si in aer simti acea grandoare de alta data. Isi pastreaza inca acea demnitate chiar daca este calcata zilnic in picioare de atatia turisti curiosi si dornici sa vada ce a mai ramas din maretia sa de alta data.

Inca se incapataneaza sa reziste si sa arate lumii intregi eleganta, gloria, splendoarea, maretia si vanitatea sa de odinioara, pana ce apele ce i-au dat viata o vor inghiti definitiv, ceea ce speram totusi sa nu se intample prea curand.

Scrie un comentariu

Acest site web foloseste cookie-uri pentru a va imbunatati experienta. Vom presupune ca sunteti de acord cu asta, dar puteti renunta daca doriti. Accept Citeste mai mult